DIALECTUL AROMÂN
PARTEA I
"PRIMELE SCRIERI IN DIALECTUL AROMAN"
Graiul Românilor din sudul Peninsulei Balcanice a ramas multà vreme necunoscut.
Cel dintâiu care ne vorbeste, în treacãt, despre identitatea lui culimba Românilor dinnordul Dunârii este istoriograful bizantin din sec. XV Chalcocondilas.
Despre aceeas identitate pomeneste in sec. XVII si Miron Costin, când spune ca «si limba lor româneascã ca acestora [este], numai mai stricatã cu de aceasta greceasca si turceasca. In cursul sec. XVIII informatiunile încep sã se înmulteasca, insã, la inceput, ele se marginesc sã accentueze tot numai asupra identitatii de origine a celor douà graiuri.
Astfel, dupà ce Constantin Cantacuzen Stolnicul reproduce spusele lui Miron Costin privitoare la originea si limba Românilor macedoneni, Dimitrie Cantemir, independent de acestia, reià chestiunea si, insistând ceva mai mult asupra comunitati de obarsie, conchide ca « Cotovlahii din tara greceasca. . . dintr'aceiasi Romani a lui Traian sa fie, nu numai limba si graiul, ce si a tuturor vremilor istorie marturisesc.
In spriiinul acestei idei, el, cel dintâiu, se refera la spusele istoriografuluibizantin mai sus citat: «Acelas Laonic Halcocondila pentru Românii care sunt n Grecia si le zicem Cotovlahi scriind, zice: Tóde Ilivdov ¿gos Bláyou EvenovoLv aút¢r t û r dardv Óuóy).wrror in muntele Pindul lacuesc Vlahii, care sunt cu cestelalti Dachi tot de o limbà.
Oricât de însemnate ar fi relatarile acestor istorici, ele par insuficiente, intrucât niciunul din el, vorbinddespre limba Românilor macedoneni, n'a avut putinta sã reproduca si câteva cuvinte din graiul lor.
Faptul acesta ne surprinde mai mult la Miron Costin care, dupà cum însus märturiseste, a avut prilejul sa vorbeascà si cu unii dintre Macedo- români: «si încacu dintr'însii am vorbit». El s'a multumit sà arate cã, desì Aromânii vorbesc putin deosebit de Dacoromâni, «si unii si altii cu putina vreme într'un loc aflandu-se prea lesne se pot întelege »I).
'Probé dé limb aromâneasca erau sã ne vina tot in cursul sec. XVIII, insaceva mai tarziu gi, direct,din gura invâtatilor aromâni.
Asezati în Peninsulà din timpuri strávechi, prin aptitudinile lor înascute pentru comert si industrie, Macedoromânii au evoluat repede dela starea lor de pástori cu viatà nomadã la aceea de negustori cu viata sedentara. In aceastà calitate, ei au fondat mai multe centre, între care Moscopole, orasasezat in Albania, sträluciàprin bunâstarea Aromânilor ca si prin multimea institutiunilor culturale. Dacà în scoala se fáceà stiintain limba greaca, afarà in popor, negustorii isi insemnau socotelile ingratullor.Multi dintre acestinegustori, ademeniti de castiguri mai mari, ajungeau si în tári sträine. Acei dintre ei cari apucaserà sã învete in scolilegrecesti, trimeteau acasa scrisori scrise i ngreceste.
Dar cei mai multi din ei nu cunosteau aceasta limba.
Toti acestia scriau aro- mâneste cu slove grecesti. Pe vremea aceea, scrisul n graiul de acasã erà un obiceiu izvorit din nevoile imprejuràrilor, nunumai la Aromâni dar si al Slavii si Albanezi din Peninsula Balcanica.
Avem dovezi cà, pc atunci, chiar dascalia de scoli elementare învatau pe copii Aromânilor sã scrie aromâneste cu slove grecesti).
Scrierea cu slove chirilice n'a fost cunoscutà la Aromâni. Ea apare o singurà d a t , în Ardeal, in însemnarile aromânesti ale lui Simeon Barnutiu, despre care se vorbeste la p. 129.
O altà imprejurare care fáceà pc Aromâni sã se serveascã in scris, numai de nevoie, de graiul aromânesc erà si biserica. Serviciul divin în vremea aceea fâcându-se n limba greacã, Aromânii necunoscând accasta limba, traduceau carti bisericesti n aromâneste, transcriindu-le cu slove grecesti. Acest obiceiu exista si la Slavii din Macedonia, câci si la ei, pe la sfârsitul acestui veac, apar cárti slavonesti scrise cu litere grecesti.
Din pricina acestor nevoi, se pare ca silintele carturarilor Aromâni din a doua jumatate a sec. XVIII erau îndreptate in douà directii: uni, admiratori a culturi grecesti si increditati ca murai in aceastã unica limba cineva es poate cultiva, tincau cu orice pret sa-i învete pe Aromâni greceste.
Altii, d i ncontra, dându-si bine seama de aceastàimposibilitate, din punctul de vedere practic, tineau sã invete pe Aromâni in graiul lor de acasä. Din prima directie, scoala din Moscopole ne-a dat pe scriitorii aromâni Theodor Cavalliotisi Danil Moscopoleanul, din a doua directie pe Constantin Ucuta si pe toti traducâtori de cârti bisericesti in graiù aromânesc ajunse pâna la noiin voluminoasa lucrare «Codex Dimonie».
