7. A saptea tezã.
in legâturà cu extinderea pâstorilor romanici în Europa de Sud-Est.
7.1. Felul de trai al nomazilor de munte, conceput si pus in practicã in Europa de Sud-Est pentru prima datà de câtre strà-români, a fost înainte de toate o solutie provizorie pentru secolul al VII-lea, spre a gâsi apârare, in cel mai inalt masiv al subconti-nentului, impotriva cuceritorilor slavi. Nomadismul se putea extinde doar atunci, când, în tinuturile joase, domnea pacea, iar locuitorii lor târani învätau sã conlucreze - spre folosul ambelor parti - cu crescâtorii de vite din munti. Populatia pastorala roma-nica si-a arendat la început pâsunile pentru iarna de la bastinasi, cu precâdere de la triburile vorbitoare de albanezã. Cu timpul însã, pe másurã ce slavizarca fâcea progrese in tinuturile joase, slavii din ramura bulgarà deveniserà tot mai mult partenerii lor de afaceri. Noua simbiozà a avut drept urmare faptul cã romanicilor le-a revenit in primul tarat bulgar un loc privilegiat, probabil chiar rolul de al doilea popor al tárii. In granitele acestei formatiuni statale, care, în secolele al IX-lea si al X-lea, au fost împinse pânã câtre Belgrad, câtre coasta albanezã si spre nord-vestul actualei Grecii, ei se puteau extinde nestingherit. Asa se face cã, in aproape toti muntii acestui teritoriu, au nastere, probabil, noi mase de populatie romanicã, din care s-au pàstrat anumite grupe pânã in epoca modernã. Pornind din Bulgaria, care fusese în jurul anului 1000 din nou incorporatà Imperiului Bizantin, romani-cii-pâstori s-au extins mai spre sud, în noi teritorii de masare, si anume în Tesalia si în sirurile de munti din împrejurimi.
82
Ei au pâtruns si in nord-vestul peninsulei, unde populatia oraselor de coastà dalmate le cumpârau bucuros produsele si le foloseau servicile de transport prin interiorul peninsulei.
Potentialul vlah a fost folosit pentru ridicarea târii si de câtre taratul sirb in ascensiune. In mod manifest insa, vlahilor nu le vor fi in nici un caz oferite in Serbia, Bosnia si Croatia posibilitâti de dezvoltare egale cu cele din Bulgaria si Grecia de Nord. Acest lucru pare sã fi contribuit la faptul cã Romania din ,diaspora", in muntii din nord-vestul peninsulei, a fost înghititã, cu exceptia unei minuscule zone istro-române, de masa slava inconjurâtoare.
Reflectii comparative, care sunt necesare de multã vreme, trebuie sã includã çi multi alti posibili factori conditionali
Lämurire
7.2. Schimbarea istoricã, datoritã cáreia, din zona de origine a românilor, pe care o putem identifica drept un singur masiv mun-tos, s-a porit o miscare migratoare, care, in cele din urma, s-a întins peste toate sirurile de munti ai Europei de Sud-Est, ducând pe alocuri chiar la fixarea in câmpie, aceastã schimbare istoricã. deci, corespunde unei epoci pentru care practic nu existã nici o sursà de referintã. Se poate totusi reconstitui destul de exact cum a avut loc rãspândirea, cu ajutorul informatiilor pe care ni le pune la dispozitie o traditie, care, de pe la anul 1000, devine treptat tot mai bogatã. Pretutindeni, vlahi pãsesc in lumina istories ca grupe mici si putin legate de vreun anumit teritoriu. 108 Specialitatea lor
108 Despre importanta morlacilor (adicã a viahilor nord-vestici) pentru comertul interior si pon-tru aprovizionarca cu brânzã a Raguzei, vezi Constantin Jire&ek: "Die Wachen und Maurowlachen in den Denkmälern von Ragusa"', in: Sitzungsberichte der Kong. bohmischen
Gesellschaft der Wissenschaften in Prag, Praga, 1879; M. M. Freidenberg
: …Gorod 1 vlachi v
Dalmatii" (XIV-XVI vv.), in: Karpalo-dunajskie zemli v srednie veka, Kisinev, 1976, p. 198-213;
M. I. Danié: "Dubrovacka srednjcvckovna
casopis, nr. 3. D. 119.145
este cresterea oilor n munti, din care rezultã preocupari adia-cente: însotirea caravanelor comerciale prin muni, cresterca ani-malelor de transport pentru asemenca ocazii, ingrijirea unor turme sträine si - nu trebuie sã uitãm - expeditii de prada ful-gerâtoare, care conduceau din munti la câmpie. 109 Ei sunt intâlniti si in serviciul militar.!° Exista obieceiul ca, de regula, comu-nitätile de vlahi sa fie denumite în documentele timpuri dupã conducatorii lor, si nu dupã satele din care provencau. Ei dato-reazã ca dijmã tot a cincizecea oaie sau sunt obligati la alte dari caracteristice crescatorilor de animale mici.'' Românii au trebuit sà urmeze in diferitele lor zone de räspândire o dezvoltare eco-nomica diferita: in faza timpurie a prezentei lor, au practicat nomadismul montan sau, mai degrabà, o economie transhuman-tã a päsunatului la distanta.! Doar acest fel de trai explica in
109 Un calator evrou din a doua jumatato a sccolului al XII-Ica i compará pe viahi iesiti la prada, intâlnifi de el in Grecia de Nord, cu corbii coi iuti. Nimeni nu a reusit pâna acum sã-i supuna: "din
cauza inaccesibilitati locurilor si muntilor in care locuiau, a caror salbaticio le cra numai lor famil
vezi The funerary of Beniamin of Tudela. cd. dc M. I. Adier, London, 1907, P.
Despro calitatilo militare ale vlahilor, vezi Eugen Stâncscu, in: Revue des Etudes Sud-Est Euroncenes 9 (1971). D. 592. Faptul ca vlahii crau obligati sã furnizozo contingento militare domn-itorlui tarti, esto atestat pentru Ungaria anului 1210, cand Andrci al II-Ica ii trimite in aintor colui deal doilca Tarat Bulgar, printre altii, pe olaci. O obligatic asemanâtoaro sta si la baza incorporárii de vlahi într-o armata bizantina care lupta in anul 1027 in Italia de Sud, vezi Matyas ayom, in . Acid aricae l1-2. Budapest, 1951, p. 233-243
TI Despre accasta, vezi, printre alti, Germaine Rouillard: „La dime des bergers valaques sous Alexis Comnene', in : Melanges offerts & M. Nicolas lorga par ses amis de France et des pays de la langue française, Paris, 1933, p.
779-876 : Balint Ha:
Trotma". in :
Vichwirtschaft und Hirtenkulhur: Ethnographische Studien, Laszlo Földes (cdit.), Budapest, 1969, p.
288.301. Desore darile pe carc statul bizantin le ridica pentru folosirca pâmantului public ca pasumi de inma vor; Mátvis Góni: "Les Vlaques du Mont Athos an début du XII-e siècc": in: Etudes Slaves et Romaines I (1948). 0. 241-252
112 Vozi despre accasta, ibidem: "La transhumance dos Vlaques balkaniques au moyen ago", in :
Byzantinoslavica 11 (1950), p. 29-43 ; ibidem : "Le nom de Bláhoi dans l'Alcxiade d'Anne
Comnene", in: Byzantinische Zeitschrift 44 (1951), p. 241-252 ; E. Frances: "Pästori Vlahi din imporiol bizantin in sccolcle XIII-XI* V. in: Studii Revistà de istorie IX nr. 1. 1956. p. 140-146: P. S NisturcI: Les Valacues balkaniquos aux Xc-XIlle siècles (Mouvements de population er colonisation dans la Romanie grecque et latine), in : Byzantinische Forschungen 7 (1979), p. 89-112. - Termenul de Vlache in defineste câtcodata, in izvoare pe pastori, po crescatori de vite, termen tolosit $1 pontr slavi vovi an acest sens. Dimitar Angelov. in: Istoriceski pregled XII/L, 1957, р. 56; Genoveva Petkova: Za agraraito otoscnija v srednovckovna Balgaria (XI-XIlIv), Sofia, 1964, p. 131.
mod plauzibil de ce - dintre toate popoarele balcanice - doar românii s-au raspândit in întreaga Europà de Sud-Est, populând totodatã câmpiile doar n putine pârti ale peninsulei; acest lucru
s-a petrecut altfel decât la slavi, care au nâvalit de asemenea in regiuni departate una de cealalta. (In epoca moderna se intâlneste nomadism montan spre nord, numai pâna la o linie care include in vest muntii Albaniei de Nord, urmând in est culmea Bal-canilor.! Accastã linic de demarcatie a apàrut fara indoialà abia intr-o perioada mai recenta: in epoca medievalã mai veche se poate presupune si în Carpati un nomadism legat de oierit.)
7.3. Si in alte regiuni, anume in Wallis, in Elvetia, oamenii
Evului Mediu si-au dat seama ca, dacã se renuntã la orice culti-vare a pâmântului si se practicã - conform unei specializari pânã atunci nepuse în aplicare - in exclusivitate cresterea vitelor, atunci se pot folosi zonele alpine neîmpädurite care nu se aflau in proprietatea nimanui. Aceasta descoperire a dus si in Wallis la o tendintã de deplasare spre zonele aflate mai sus de terenurile locuite, cultivabile, cuprinzând o centura de munti considerabilã prin latimea $i lungimea ci. Locuitorii din Wallis preferau inal-timi între 1300 si 1800 m, ajungând pânã la maximum 1950 m. ' Faptul ca ei nu s-au imprâstiat pe un spatiu imens, la fel ca românii, se explica, desigur, prin circumstanta ca, datorità exis-tentei in Alpi a unei ierbi mai dese, locuitori de aici isi puteau pâzi vitele n jurul unor colibe stabile, fâra sã fie siliti la o per-manenta schimbare de pásune. Ei nu au practicat acecasi mobi-litate ca nomazii de munte, obignuiti cu deplasarea.
Locuitorii din Wallis nu au fost alungati din locurile lor natale, asa cum s-a crezut mai demult, de constrangerea foame
tei. Atâta doar ca, începând din secolul al XIII-lea, cresterea nor-malã a populatiei a dus la canalizarea surplusului de locuitori spre alte zone pastorale. In acest context, regiunile montane recent luate in folosintã, puteau fi din nou, curând dupà aceea, cedate valurilor de emigranti. Acest fel de râspândire, care a putut fi reconstituit într-un mod demn de încredere, pe baza unei situatii favorabile a surselor, ingâduie concluzii analoage pentru situatia mult mai precar cunoscutã a pâstorilor romanici din sud-estul Europe. Credem cã nu gregim, dacã socotim extinderea remarcabila a acestora nu drept rezultat al unei pärâsiri de nevoie a unei patri anterioare, ci dacã ne-o închipuim, în principiu, ca pe o câstigare succesiva de noi spatii necesare traiului, de catre o populatie, ale care conditii de dezvoltare demografica se îmbu-natatisera, dupã ce ea descoperise o noua forma de existenta, pentru moment folosibila farã nici o concurentã.
7.4. Faptul ca Masivul Central Balcanic, presupusa regiune de formare si de pornire a pâstorilor romanici, înceteazà la un moment dat sã mai fie o zona de grupare a romanicilor, nu se ga-seste, in aceastà supozitie, la începutul extinderii la distante mari a vlahilor. Dimpotrivã, acest fapt defineste un târziu proces partial in cadrul ansamblului, probabil variat, al miscârilor de populatie romanico-pastoralà, ceea ce, in cele din urmã, va fi confirmat de rolul remarcabil jucat de vlahi n cel de-al doilea Tarat Bulgar, intereiat in 1185-87. 5 In regiunile muntoase ale Europe de Sud-Est, ale caror întinderi vor fi fost mai întâi sträbätute de mici grupuri de cercetare!® s-au constituit nu doar noi grupâri, ci, datorita unor conditi greu de reconstituit, s-au dizolvat ocazional si unele dintre concentrárile mai vechi.
I Vezi pentru accasta, mai sus, capitolul 6.12.
116 Mai trebuic asteptat, pâna so va vedea dacã, pentru extinderca grupelor de pastor viant nomari in afara Bulgarici - ceca co so petreco tara l
cumentaro din tinutul po carc il tratam -. se poate reconstitun o aproximativa csalonarc in timp si
gradare a densitati lor.
7.5. Astfel, delimitarea unui episcopat al vlahilor in
Macedonia de Nord, pentru secolul al XI-lea - problema asupra
cáreia vom mai reveni - ne lasã sã tragem concluzia unui aflux
mai puternic de romanici înspre regiunea Prilepului." O îndesire
de duratã - asa cum aratà realitâtile moderne - nu s-a produs insã
cu aceastà ocazie. De la sfârsitul secolului al X-lea, valahii se îmbulzesc spre sud, peste granita de sud-est a Bulgariei." in zonele montane, pâna spre golful Corintului, chiar in Câmpia
Tesaliei, prezenta lor a fost în cele din urma atât de numeroasã,
încât in secolele XII-XIII, aceste regiuni s-au numit Vlahia
Mare, Vlahia Mica si Vlahia de Sus.'° Si aceastà noua masare a
dispärut însã de multà vreme. Tinuturile cu o însemnatã prezentã
aromana din Grecia s-au micsorat iarási pâna la a reveni la fâsia din Nord, in care romanicii pãtrunseserà sub protectia primului
Tarat Bulgar, prâbusit la începutul secolului al XI-lea. 120
7 Ivan Snegarov: Istoriata na Ohridskata archiepiskopija, vol. 1, Sofia, 1924, p. 55-60: 192;
Mityas Gyóni: "L'evêché vlaque de l'archeveché bulgare d'Achris aux XIe-XVIe siècles", in:
Études Slaves et Roumaines 1 (1948), p. 148-159; N. Popescu: "Toan Preotul", episcopul
Aromanilor - cel mai batrin preot roman, po la anul 1050, in Biserico Ortodoxa Romana 52
(1934), р.
457-460. Putin convingätor este Eugen Stânescu, in: Revue des Etudes Sud-Est
Européennes 6 (1968), p. 428-431.
18 leonOs
Vasile al 11-Ica a transmis lui Niculita ordinul (arch) in lepatura eu vlabii
•So.a accasa sure a muraekaumenos dovegesi ca in
Grecia Continentala de atunci trebuic sa fi existat une region de forte densité valaque. Dupa pare-
.G. Litavrin, din editia lui: Sovery i rasskazy Kekaumena. Socinenie vizantijskogo
polkovodca XI veka, Moskva, 1972, nota 1160 sq. (p. 587 sq.) este vorba de comanda asupra tru-
aclor ne caro Dicica mmocrial ic recrtra omnire varani. -
Kckaumonos - s-au râsculat in 1066 impotriva imparatului. so fixascra partial dcia in Campia
Tessalici. In parto, c vorba de pastori de munto (transhumanti), caro isi lasascra famililo in munti inalti ai Bulgarici, vezi Fontes hist. Dac-Rom. IlI, p. 20-45. In legâturã cu accasta, vezi G.G
Litavrin: "Vosstanic bolgar i vlachov v Tessali v 1066 g.', in: Vizantijskij vremennik 11 (1956),
Pid Seconde Mumu: Istoria Romanion dim Pind Vlahia Mare 980-1259 Sauliun isorio dup&
tzvoare bizantine, Bucurcst, 1913, p. 14; G. C. Soulis:
•The Thessalian Vlachs". in: Zbormik
arova Vizonto!
soo insurato x 06s)0 Da UDesoro uirme tononimico ale viansier
tosta vianic viarc sivica vezi Gustav weiganck "DIc aromur
, Leipzig,
174-180 (aici, p.
. 177-180).
12U in legaturà cu accasta, vezi mai ales. Theodor Capidan: Die Mazedo-Rumänen. Historischer
7.6. Constituirea unor noi masâri de populatie a devenit in general posibila, dupá pârerea mea, datoritã raportului armonios remarcabil dintre romanicii-pastori si bulgari.' Abia atunci când bizantinii au invätat sa calce intrucâtva pe urmele bulgarilor, al câror tarat si-1 anexaserà, au fost oferite sub stãpânirea imperialã, dincolo de granita de sud a bulgarilor, conditii asemanâtoare de dezvoltare cu cele avute la dispozitie sub principii bulgari; dimpotriva, afluxul romanicilor de râsarit spre nord-vestul peninsulei, deci in nou crea-tele regate ale Serbiei, Bosniei si Croatiei, nedepäsind probabil nivelul unei dispersâri de populatie pe spati vaste, insa neconsis-tente demografic. 12 Aici domnesc in mod manifest alte conditii ge-nerale care vor trebui, in vitor, mai clar definite. Si in regatele slave din vestul Balcanilor a fost desigur remarcat faptul cã specialistii vlahi in pastoritul din tinuturile înalte erau forte utili pentru principi si manastiri. Se poate ins recunoaste mult mai bine decât in Bulgaria ca domnitori, proprietari funciari si mânastirile, erau preocu-pati, dacã nu de fatul de a-i sedentariza pe pástorii din munti, cel putin de a nu-i lasa sã se miste liber si de a-i fixa teritorial. '2 Tocmai 121 c asemenca intrepatrundore strânsa, bazata pe o completare reciprocã a interesclor, e scoasa in evidenta, printro alfi, de Mumu: Romains si de Bugen Stänescu in: Revue des Etudes Sud-Est Européennes 6 (1968), p. 417 sq.
122 Kadloc: Valasi; Silviu Dragomir: "Über die Morlaken und ihren Ursprung*, in: Académie Roumaine (edit.): Bulletin de la Section Historique, vol. 11, Bucuresti 1924, p. 115-126; idem Vichii yi Moriacii. Studiu din istoria romanismului balcanie, Cluj, 1924 - Universitatca din Cluj Cod.): Publicatiunile Institutului de istoric universala, vol. I; ibidem: Vlahit din nordul Peninsulei Balcanice in Eval Mediu, Bucuresti, 1960, Academia Republici Populare Romanc. Comisia pentru studiul promovárii limbii si poporului romin II. In legâturà cu "Hinterlandul" oraselor din Dalmatia,
vezi mai sus nota 108.
[123 A cest lueri poate fi pus in evidençà indcoscbi pentru perioada do formaro a regatului sarb, si anume cu ajutorul documentelor manástiresti, care incep in a doua jumatate a secolului al XII- lea, vezi (bidem: Vlahi din Serbia in secolcle XII-XV, in: Anuarul Institutului de istorie nationalà a Universitälit din Clu, vol. I Cluj, 1922, p. 279-299; Rad Ivanovié: "'Dodanski katuni*, in: /storiski Casopis 3 (1951-52), p. 257-264; ibidem: Katunska naselja na manastirskim vlastelinstvima, ibi-dem. S (1954-55), p. 407 sq.; S. P. Naumov: "Balkanskie vlachi i formirovanic drovne serbskoj nar-odnosti (k analizu vlasskich imen i2 scrbskich gramot XIlIv.)", in: Etniceskaja istorija vostocnych romancey. Drevnoss' i srednie veka, Moscova, 1979, p. 18-60, precum si Simpozijum o sred-
niuviekovnom katuna odrian 24. 1 25. novembra 1961 g., Sarajevo, 1963 = Pasebna izdanjalkniga
Il. editat de Naucno drustvo SR Bosne i Hercegovine/Oldelenje istorijsko-filoloskih naruka, kn. I.
