La anul 1897,
s-discľisi şi Elbasan, cum dzâş şcoala romănească
tu Măhălâlu „Sâmtu Nikolla”, la casa a Carangilor, vula a ľiei s-veagľiă şi ază di tinirľiă aţi
ľiei fisi. Întră dascaľi aştiľei şcolii
ira şi Urani Ignati(Cuşi), cai când si ncľisi şcoala di Elbasan, u pitricură directoară la scoala
romănească di Curceauă.
Ea s-mărtâ cu
pictorul (zugraful) Iorghi Cuşi. Dunica Maceasa di Prilep. Ea s-mărtâ cu Sutir Becea, tat-su
al Ioan Becea. Işis Iovan Becea eara dascal şi director la şcolili arbiniseşti
din Elbasan.
Ază sânt mult dascaľi
Armâńi aoa, cai da învăţătura pri arbiniseasca. Noi avem umuti că tu aist chiro
ali democraţiei, nu va s-hibă di parti dzua când ficiuriţiľi armâńi va înviaţă
şi limba a lor rămănească, paralel cu
arbiniseasca. (Ta si agiungă cât ma anghiu aestă dzuă, s-lucrâm cu toati
putearili a noastri).
Un lucru ahtari di
apostul lu ari faptă ninti di al Doi-lea Alumtă Mondială şi Thimi Simacu.
Ma cai ira aist
dascal pasionant, cu suflit mari? Thimi Simacu s-născu tu hoara armanească
Nicea di Pogradeţ. El armasi oarfan di ńicu şi criscu la ună streahă di oarfańi
Curceaua. Cara ira diştiptat, feţi
liţeulu. Aistu Liţeu, cum şi şcoala română dit Măhălălu „Sămtu Nikolla” di
Elbasan, aşă cum şi l00 di alti şcoľi dit Balcan, s-plătea dit Statul Român,
aşă cum s-plătea şi streaha (casa) di oarfińi di Curceaua. După bitiserea a
liţeului, el lucrâ dascal tu horili dit Arbinişie, anda dădea înveţătura şi
n-horili Armân.
Dascalu Thimi Simacu continuă s-da înveţătura
şi tu hoara Cosova din districtul Elbasan, iu avea mult fumeľi armâni, până işi
la pensie.
Contribuţia aiştui
apostul di învăţătură Armănească şi Arbinusească easti niagărşită tră aţeľi ti
avura ocazia s-hibă tu căştiga a lui şi în contact cu nâs, cu cultura şi ştinţa
alui.
Humorlu a lui cu
lizeti importanţa ţi ľi dădea a învăţăturiľei nu maş la ficiuriţ, ma s-la
adulţiľi. El eara ma mult di un dascal, eara
şi un bun educator a ńiţilor. Omagiul aţel ma mari ti nâs
easti ti noi s-putem
s-lucrâm ca el.
Si şti că armâńľă
sânt cristińi Ortodoxi. Tu Măhălâlu „Sâmtu Nicola” eara sculată bisearica toată
cu aistă numă. Eara adrată aistă
bisearică la anul 1875, dit Statul Român. La aistă biserică sâmtili, misteriľi
s-făţea pi armăneaşti şi ma năpoi pi Arbinuseaşti. Prefţiľi şi alanţi si plătea
dit Romănia. Întră alti ira şi prefţăľi Naun Pecini şi Tanas Bebi.
Tu biserica s-făţea sâmtili, misterili tră
comunitatea armână din Măhălâlu „Sâmtu Nicola” şi-ira cu ligătură cu biseriţili
di Curceau, Grabova şi Muscopuli.
Eali ira ligati cu
bisearica si episcopul Român. Easti interesant să spunem ş-tră lucrul colosal
fapt di pictoriľi (zugrafiľi) Catro (Cetiri/patru), cai ti mulţi ańi şi tră
multi bârni au zugrafipsită biseriţili
di toată Arbinişia di Nolghica: Luşńa, Fearca, Berat, Avlona, Seleniţa s.a.
Tut ti aestă operă
istoricu Teofan Popa ari faptă studii ştinţifiţi
ti lucru ghigantic a aiştlor pictori armâńi, studii editati sum titlul:
„Pictori Arbineş eta di measi (evul mediu)”, sum căştiga ali Academii di
Ştiinţi ali Arbinişiei.
Ma putem s-dzâtem că
domeni di studio ştiinţific sântu şi
şcoala română di Elbasan, bisearica di Măhălâlu „Sâmtu Nicola”, bana şi opera a
dascaľilor Urani Ignati, Dunica Maţeasa, Iovan Becea, Thimi Simacu s.a. Tut aşi
sânt mulţi oamińi înviţaţi, oamińi di ştiinţă, cai aşteaptă căştiga şi studili
a nipoţlor a lor, ţi s-lă scoată la luńină opera mari a lor tră cultura armână
ahorhea, ma ş-ti marea cultură dit Arbinişie. Duţem aminti aoa bâiri di poezii
al Theohar Mihadas (l918-1996):
„[...] Nu v-agărsii, uti arşini nu v-adrai,
O lai a mei părinţi, auş, strauşi,
uti pi tini, fara a mea,
Asi-i... a voastră-i alăvdarea marea,
s-ańia maş tińia...”.
