Caiţido di voi s-lu
ntreghi ţi eşti tini? – apandisea a tutălor 100% va s-hibă: „Escu arămăn, ică escu rămân”.
Tu toată bana a mea nu am avdzâtă altă
apandisi.
Isturiańi, linguişt,
filuloghi, etnografľi cu profesionalizmul a-lor da maş aestă apandisi. Antropologhia ali
culturi şi a oasilor a oamińlor spun că
armăńľă iu ţi vrei ţi băneadză sânt ună damari, un sândzi, au un antropologhii culturală şi a
oasilor. Limba Armănă easti unăsoi la tuţ armâńľă ică rămânľă.
Adeţli cum am vădzută
mini, aşă ş-cum am aleaptă pitu cărţi, aşă
cum am avdzătâ, sânt comuni.
Limba Armănească ică
rămănească, ari şi dialecturi. Tu Arbinişii
s-cunoscu dialectul fărşărot, grabuvean, a migidońlor şi alti varianti cama ńiţ, cai nu sânt dialekti
ma ar năndau zboară ahorhea di aisti
dialecturi cama mâri.
Anda zburam cu
filologul di la Universitetul „Alexandru Giuvani” di Elbasan, profesorul Albert Risca,
a ntribariľiei a mea că când un dialect
poati si acľiamă limbă ahorhea, el ńi-aspusi: „Limba esti un cod. Oamińiľă lă ar băgată numa
a obiectilor dit natura a fenomenilor, a
verbilor... şi aşă s-ľea di hăbari entre nâş, comunicadză”. Pănă când eľi pi aistu cod
comunicadză licşor, si aduchescu
un-cu-alantu, vra s-dzâcă că dialectili nu sânt fapti limbă ahorhea, arămân dialecti.
S-la ntribarea alantă
a mea tră nâsu: „Când un om si-achiamă că
u ar chirută limba?”. El mi apandisi: „Când ai un dor mari, pi cai limbă dzât: «Oh, ata a mea! Ică când ti
acaţă inatea cum u dai blăstemu, pi ţi
limbă». Tu aisti situati omu nu zburâşti cu inetelectu ma zboru ľi iasi dit suflit”.
Di aestă mini aduchi
că armăneasca esti ună. Mini, nicuchira a
mea, feata, ficiorul, nipoatili zburâm rămăne(a)şti, ni aduchim Armân, nica
vără oară, ş-tu situaţea greauă a dictaturiľiei lungă, nu nă trăcu tu minti s-dzăţeam că nu him
rămân, ică s-nă vinea zori că iram
ahtari mileti.
Tora la s-vă spun ti
căsăbâlu Elbasan, ti Armâńľă di aclo. Aestă situată di aest căsăbâ, easti tu ntreagă
Arbunişia. Căsăbâlu easti tes nolghica/nordica, tu mesea di Arbinisii. Elu
s-tindi na ndreapta a arâului Şcumbin
când ti primń cătă iu cură el. Di partea di Nord ari dzeani anvăliti di masini, ancă tu padi
plantaţioni di agrumi, di auă, hurma
ş.a.
Di na stânga di Arâul
Şcumbin si scoală Muntľi Polis, Zavalina,
Ghinar, ş-dupu nâs Munţili Lenie, ţi easti ka un paradis ică cum spuni scriitorul armân Dimu Taruşa:
„Easti intrarea a paradisului”. Easti
ună vali cai u bati ma mult vimtu, ali amari Adriatică, di cai easti di parti 80 di Km.
Aista pozită gheografică fu arasită di arămâń, că tu ună lărdzimi di 30-50 di
Km easti di parti padea pănă la munţ.
Aşă eľi dipunea iarna dit munti, ăncă veara
işa tu munti.
Că armâńľă băneadză
Elbasan di mult chiro spuni ună correspondenţă
pitricută di Elbasan la anul 1901, ş-editată tu revista e studenţilor di Bucurest. Ia, ţi
spuni aestă: „La anul 1901,
Elbasan avea 170 di
fumeľi armâni. Măhălălu ma mari ira «Sâmtu Nicola». Ca vără 50 di fumeľi băna pi ninga
cai cura arâulu Şcumbin. Aclo avea vără
130 di fumeľi armăneşti, viniţ di Lănga, Grabova şi Muscopuli. Ca vără 50 di
fumeľi şădea tu măhălălu Tanacioti, că armâńľi aeci ira di Nicea. Alti l0-15 di
fumeľi băna tu Măhălălu «Hagias»
.Aişti armâń avea
vinită di Muzăchie, aşă că eľi ira fărşaroţ.
Di puţâńi ańi ninti
viniră şi născânti fumeľi di picurar, tut di Muzăchie. Armâńľă din Elbasan făţea multi
lucri, maş locul nu-l lucreadză. Ma mulţ di nâş ira băcaľi. Alţi ira ş-picurar.
Di la 1897 s-discľisi ş-Elbasan, şcoala
romănească şi nearsi ghini, di Vilaetul di
Elbasan ira ş-dau hori tu cai băna armâńľă, Ştărmen cu 50 di fumeľi di cai 22 ira armâńi, si Ţărric cu 50
di fumeaľă di cai 25 ira armăneaşti”.
Tu cartea al Sami
Frasări, editată ninti oara Bucureşti, la anul 1899, „Arbinişia ţi ira ţi easti şi ţi va
s-hibă”, tu partia ţi spuni ti oaspiţľă
a Arbineşilor, scrie: „...Di naţiunili viţini, maş un oaspi avem, cai ari aduchită buneaţa a lor şi u ştie
că fâră di noi nu poati si s-ţână. Aistă
naţiuni easti naţiunea a vlahilor, cai băneadză tu Arbinisii şi nafoară di nâsă. Ma tu soni u
loară di hăbari şi eľi cât afilisit
easti limba şi naţionalitatea ţi caiţivrei om, şi acăţară s-nveaţă limba a lor şi s-discľida şcoli
ahorhea”.
Ază Elbasan băneadză
800 di fumeľi armâni (ca la 4.000 di sufliti).
Ahorhea di avdidzeria naturală, au vinită ş-di la alti hori şi căsăbădz. Anda zburam ti cultura a
armâńilor di Elbasan u aduchim aistă
ligată cu tradiţia a ľiei nu maş di Elbasan, ma a ntreaghiľiei armănami, zburâm ti limba muşată,
tradiţili şi toati ţi au faptă eľi tră
cultura, ţivilizaţea, cum şi ligătura aiştei culturi cu alti culturi şi civilizaţii naţionali şi
pruţeslu şi dari ş-loari naturală.
Armâńľi sânt
maestriľă a zănâţilor alor tradiţionali, ca crişterea a oilor, caprilor, lucrarea a macsuliľiei,
realitâţ cai sânt cunuscuti tu Evropa şi
până tu Eghiptu.
Elbasan ică cum ľi
dzâc armâńľă Nocsta, di totna ş-pănă adză, ari maestriľă dealihea ti art, cultură, sport,
ştinţă, economie, cum şi iurist,
agronomi, dascaľi şi alti.
