Într-un context istoric
dominat de ideologia statului națiune, Războaiele Balcanice (1912-1913), dar,
mai ales, cel dintre Grecia și Turcia (1919-1922), au condus la escaladarea
conflictelor interetnice și la dislocări ale diverselor comunități balcanice
(etnice, religioase, lingvistice), cum a fost și cazul comunităților de aromâni
din Grecia.
Identitatea este un construct
cultural ce asigură participanților la comunitate un sens existențial, cel mai
important aspect fiind sentimentul de apartenență, care poate fi multiplu și
neexclusiv.
Cineva nu
este, să spunem, grec când doarme, se plimbă etc., ci este doar în anumite momente, când își asumă
alături de o comunitate un mod de a fi împreună: vorbind cu accentul specific,
cântând sau dansând într-un mod specific etc.
În cazul aromânilor, astfel de momente pot fi
surprinse în cânturile polifonice, pentru care participarea presupune invocarea unor microistorii
comune, adică performând
temporar un mod de-a fi împreună.
Scopul acestui proiect este de a
semnala situația minorităților aromâne din Balcani, de a puncta experiențial
diferența dintre identitatea asigurată de cetățenia națională și cea furnizată
de apartenența comunitară, prin intermediul unor scurtmetraje documentare
realizate în comunitățile de aromâni din Grecia (Veria, Palaiomanina) și
România (Cogealac).
De asemenea, s-au organizat evenimente publice
în Salonic, Missolonghi și București, în cadrul cărora au fost proiectate
aceste filme și discutată situația acestei minorități lingvistice pe cale de
dispariție.
