E o persoană încântătoare. Dacă n-ai sti ca e un diplomat de rang înalt – caci un Ambasador este, practic, asemeni unui presedinte al țării sale într-o țară străină –  ai zice că e o zână bună și blândă, amestecată printre oamenii de rând. Este însa un diplomat de carieră, cu o pregătire excelentă și o experiența notabilă, bine organizată și hotărâtă să facă treabă. În rest, un om cald, prietenos, comunicativ, așa cum sunt de altfel toți albanezii pe care i-am cunoscut, recent, în țara lor.
Puternic implicată in proiectul nostru, Excelența Sa a avut amabilitatea să-mi ofere un interviu. Îl veți găsi , cu siguranță, interesant și plin de detalii ce sigur vă vor convinge să acordați o mai mare atentie acestei țări, să încercați s-o cunoașteți și..vă spun eu : sigur veți sfârși prin a vă îndrăgosti de ea!
Redau mai jos dialogul nostru, cu bucuria de a fi cunoscut un astfel de om :

Marina Almășan : – Sunteți , aș zice, “nouă”, in peisajul românesc ( n.a. Excelența Sa s-a prezentat la post în Ianuarie 2024)  așa că haideți să le oferim românilor câteva informații despre dvs. dar nu numai profesionale! Sunt interesată inclusiv de ce fel de copil ați fost, cum erau părinții dvs, ce vă doreați să deveniți când erați mică și de ce ați ales acest drum în viață. 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Venirea mea aici ca Ambasador al Republicii Albania în România este continuarea unei lungi călătorii de 25 de ani în serviciu în străinătate, ca diplomat la Ministerul Afacerilor Externe albanez.

Normal că am avut o viață anterioară, care include anii copilăriei și tinereții mele.

Această împărțire a vieții mele, înainte și după începerea la MAE, putem spune că coincide și cu un moment de împărțire istorică a sistemelor din țara mea, adică înainte și după sistemul socialist. Asta înseamnă că aparțin acelei generații care și-a petrecut aproape jumătate din viață în sistemul comunist-socialist anterior și mai mult de jumătate din cealaltă care îi aparține schimbărilor democratice și tuturor fenomenelor care l-au însoțit.

Copilăria mea a fost plină de amintiri dulci, mai ales sunete de vioară. Până la sfârșitul școlii generale, am cântat la vioară, la una dintre școlile de muzică din Tirana.  Părinții mei, ambii strâns legați de medicină, unde au contribuit până la finalul activității lor profesionale, m-au hrănit mereu cu dragoste pentru artă și literatură. Pe lângă partiturile pentru vioară, am avut mereu alături de mine o carte, în principal din operele clasicilor, care în cele mai multe cazuri au fost recomandate de tatăl meu. În ciuda limitărilor de timp, arta și literatura au fost în centrul atenției regimului, bineînțeles afectate de ideologia vremii, dar pentru mine era prea devreme să devin conștientă în această direcție…. Și astăzi când intru la teatrul de operă și balet, îmi vin în minte sunetele Lacului lebedelor, Fluture, operele lui Verdi etc., unde, fără îndoială, sunetele viorii mi-au dominat simțurile, în raport cu muzica….

În adolescența mea a avut loc o întorsătură ciudată a călătoriei ulterioare… O propunere a tatălui meu de a mă orienta spre limbile străine mi-a deschis o altă lume necunoscută, cea a diferitelor culturi și civilizații, în care o limbă străină deschide cu siguranță un fereastră nouă…pentru mine această fereastră a fost orientată către lumea culturii francofone.

În urma studiilor mele la liceul de limbi străine, a fost o schimbare care m-a apropiat de literatura mondială, mai ales de clasicismul francez… ca parte a pregătirii academice, dar și ca urmare a pasiunii pentru a învață cât mai multe, unde personajele operelor lui Diderot, Balzac, Moliere, Zola, Stendhal și Camus făceau deja parte din viața mea de zi cu zi, o parte din care m-am bucurat mult…

Sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 m-au găsit la Universitate. Pe de o parte, la sfârșitul anilor 80, am urmărit cu mare interes schimbările care aveau loc în fostul bloc socialist, după căderea zidului Berlinului și evenimentele din România… La începutul anilor 90 am fost cu colegii mei, unde am participat la mișcările studențești pentru schimbare. Aș dori să subliniez că mă simt privilegiată că aparțin acelei generații care a trăit acele momente istorice ale numeroaselor schimbări politice, economice și sociale care au lăsat o amprentă marcantă asupra societății albaneze, desigur în cele mai multe dintre ele în bine, dar desigur și însoțită de fenomene dificile fără precedent, ceea ce pentru noi erau necunoscute…

Marina Almășan : – Ce om extraordinar sunteți, ce frumos povestiți și cât de mult seamănă ceea ce amândouă am trăit, in acei ani, în țări, iată diferite!  Dar să ne întoarcem în prezent, la cariera diplomatică. Este Romania prima țară în care vă aflați în calitate de ambasador? Povestiți-ne despre misiunile dvs anterioare. 

E.S. Enkeleda Merkuri : – De fapt, călătoria mea profesională își are începuturile în angajamente cu organizații internaționale și societatea civilă, ceea ce a fost o experiență minunată și solicitantă pentru mine. Pe de altă parte, această perioadă m-a îmbogățit cu o nouă mentalitate și cultură a muncii, care m-a însoțit în fiecare pas al angajamentului meu profesional. Inițial, munca cu Delegația Crucii Roșii și a Semilunii reprezintă prima comunicare cu comunitatea internațională și adaptarea la o dimensiune până acum necunoscută pentru mine, precum cea a voluntariatului (nu mai era dictat de stat) și a dăruirii pentru chestiuni umane, în sprijinul grupurilor țintă aflate la nevoie.

Mi-am continuat angajamentul, prin diverse proiecte, cu asociații sau alte structuri ale societății civile care s-au înființat și s-au dezvoltat în anii 90 ca „ciupercile după ploaie”: Asociația Creștină a Femeilor Tinere, „Planificarea familiei albaneză”. Asociația”, „Forumul Albanez de Sănătate Publică” etc

Am vrut să mă opresc o clipă asupra uneia dintre cele mai dificile decizii ale vieții mele de la sfârșitul anilor 90, precum trecerea de la societatea civilă la administrația publică, în speță la Ministerul Afacerilor Externe: nu doar din punct de vedere financiar, ceea ce era important pentru mine la acea vreme, deoarece îmi întemeiasem o familia și chiar devenisem mamă; dar și în ceea ce privește modul lor total diferit de funcţionare.

Astăzi,  apreciez ca fiind cea mai corectă decizie: în ciuda dificultăților de la începutul carierei, am devenit curând conștientă că este ceea ce îmi plăcea cel mai mult, comunicarea și relațiile fără frontiere, adică relațiile internaționale… .

Ai dreptate când spui că Bucureștiul nu este primul post pentru mine. În cei 25 de ani de carieră, am fost mai implicată în cooperarea regională, în context bilateral și regional. Printre posturile mele pot aminti Geneva, Atena, Bratislava, unde am devenit pentru prima dată Ambasador, iar din ianuarie sunt la București. Spre deosebire de funcțiile anterioare, funcția de ambasador al Albaniei în România are un puternic fundament istoric și emoțional.

România ocupă un loc aparte în grupul țărilor prietene ale Albaniei, ca prima țară care a recunoscut independența Albaniei, cu care avem rădăcini istorice adânci, unde avem o diasporă, printre cele mai vechi și cu mare activitate patriotică; unde s-a scris imnul nostru național, unde s-a publicat primul Manual al limbii albaneze, unde au înflorit multe asociații albaneze și au apărut ziare și a periodice. Locul unde s-au remarcat nume proeminente albaneze precum Lasgush Poradeci, Mitrush Kuteli, Ibrahim Temo, Elena Ghica, Victor Eftimiu, Nikola Naço, Gjon Mili etc.

Marina Almășan : – Din pacate, românii știu înca atât de puține lucruri despre Albania. Am să va rog să enumerați 10 dintre cele mai importante lucruri pe care arbtrebui să le cunoaștem despre țara dvs. 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Aceasta este o întrebare foarte bună! Dintre multele lucruri frumoase care disting Albania, aș sublinia:

Limba ALBANEZĂ – una dintre cele trei limbi indo-europene care sunt ramuri separate, deoarece greaca este, de asemenea, o ramură separată, sau limba armeană. Albaneza este una dintre cele mai vechi limbi indo-europene, dar are unele asemănări cu limba română, mai ales în ceea ce privește gramatica și tematica. Câteva cuvinte înrudite: „trebuie” „buză” „trandafir” „sirenă” „venă” „corp” „suflet” „săpător” „pregătește”.

Gjergj Kastrioti-SKENDERBEU (1405-17 ianuarie 1468) eroul nostru național personifică o întreagă epocă a istoriei albanezilor, care este și denumită astfel: lupta de peste un secol a țării noastre împotriva invaziei otomane (sfârșitul secolului al XIV-lea). – începutul secolului XVI) pentru ocrotirea pământului, a bogăției și a libertății. Astăzi, Skënderbeu este apreciat și numit “figură centrală în dezvoltarea politică a țării și în întărirea conștiinței naționale a albanezilor”, un lider al poziției lor de lungă durată în apărarea pământului, bogăției și libertății. Ținând ostatice hoardele otomane, El a asigurat timp creștinismului european să se pregătească să le înfrunte.

CREDINȚA – jurământ străvechi, făgăduința supremă, necontestată (Besa-besë), cuvânt dat, cinste. Besa este o virtute foarte importantă a albanezilor, ca și cultul cuvântului dat, care se leagă la sursă cu biblia „La început a fost cuvântul”. Înainte să existe scrisul, contractul, omul, lumea era cuvântul însuși. Acest cult magnific, care în națiunile vest-europene a căpătat treptat caracterul unui domeniu religios ecleziastic, a păstrat limba sursei printre albanezi.
În balada Constantin și Doruntina, pentru a se ține de cuvânt față de sora sa, care era căsătorită într-o țară îndepărtată, fratele se ridică din mormânt. Pe baza acestei legende a fost publicată o carte a cunoscutului scriitor Ismail Kadare, cu titlul „Cine a adus-o pe Doruntina”.

EPOSI I KRESHNIEVE, Eposul Vitejilor – Un corpus monumental de cântece medievale istorice și eroice, caracterizate prin laconism și metafore surprinzătoare. Muji și Halili sunt doi frați, protagoniștii cântecelor epopei albaneze a Kreshnikeve (vitejilor). Muji este o generalizare a războinicului care trăiește și acționează în mediul tipic al munților albanezi. A fost o personificare a înaltelor valori spirituale și fizice ale poporului albanez, precum: credința, bărbăția, vitejia, rezistența în fața dificultăților dușmanilor, mândria, dragostea pentru libertate și țară.

TOLERANȚA RELIGIOASĂ – o tradiție și o cultură socială: Toleranța religioasă în Albania este o subiect tratat ca o caracteristică națională și o realizare extraordinară a țării și a albanezilor. Tratată ca o caracteristică, toleranța religioasă în țară a fost și continuă să fie o valoare de mândrie pentru albanezi, unde la baza ei se află postulatul universal acceptat de scriitorul renascentist, Vaso Pașa, „Albanismul este religia albanezilor. „. Tratată ca o realizareremarcabilă, toleranța religioasă este o chestiune  care a rezistat vremurilor tulburi prin care a trecut țara.

MAICA TEREZA – Sfânta Maica Tereza rămâne simbolul albanez și mondial al umanismului. Cu nenumăratele ei lucrări de caritate și exemplul extraordinar de dragoste și grijă, ea a reușit să cucerească lumea și să câștige Premiul Nobel pentru Pace.

ISMAIL KADARE – de 14 ori candidat la Premiul Nobel. A fost un academician, politician și unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Ca scriitor, se remarcă mai ales prin proză, dar contribuția sa se extinde și la dramaturgie, poezie și traduceri. Până astăzi, lucrările sale au fost traduse în aproximativ 45 de limbi diferite, fiind astfel principalul reprezentant al literaturii albaneze din întreaga lume. Este unul dintre cei mai traduși scriitori albanezi din România, cu peste 40 de lucrări, aduse publicului din România de credinciosul său traducător Marius Dobrescu.

BUNCĂRELE – au fost construite in perioada regimului comunist, intre 1975 si 1983. In total au fost construite 173.371 de buncăre din beton în toată țara. Au început ca o teză a Artei Militare pentru fortificarea liniilor de apărare și s-a transformat într-un proiect politic de construirea buncărelor în toată țara, care a golit visteria și resursele financiare ale economiei naționale. Construite în ideea de a proteja țara de un eventual atac al forțelor străine, în realitate aceste buncăre nu au fost niciodată folosite și după schimbarea sistemului, unele dintre ele au fost transformate în muzee,  ca martori vii ai vremurilor trecute

ISOUL POLYPHONIC – declarat „Capodopera moștenirii orale a umanității”, protejat de UNESCO. Isopolifonia albaneză face parte din muzica populară tradițională albaneză, în principal în sud.

Labëria este cunoscută în special pentru cântecul său cu mai multe părți, care constă din două, trei sau patru părți. Cântecele din două părți sunt cântate doar de femei, în timp ce cântecele din trei părți pot fi cântate atât de bărbați, cât și de femei. Oricum, specialitatea Labëria este melodia cu 4 voci. Cântecele din patru părți sunt cea mai complexă formă de isopolifonie.

JUBLETA ALBANEZĂ este o haină veche de 4.000 de ani, aflată sub protecția Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
Jubleta este o fustă în formă de clopot, care este ondulată la capăt, mai ales în spate. Era alcătuită dintr-un număr mare de piese și bretele înguste de shajak (lână), cusute orizontal și împletite cu benzi de gaitani. Se poartă pe umăr cu două bretele largi. Jubleta e Malësisë (Jubleta din Munte) este moștenirea clară a originii ilirice a culturii noastre, pe care muntenii au transmis-o până în anii 1950-1960, deci constituie unul dintre elementele identificatoare ale portului popular albanez, prin motive, unde emblema este vulturul. Jubleta conține o serie de simboluri care reprezintă legăturile cu religia catolică, credința în Dumnezeu, iubirea și subliniază frumusețea femeii de munte.

Marina Almășan : – Ce selecție frumoasă și ce poveste interesantă! …Așa cum am constatat amândouă ( eu, după ce am vizitat Albania, dvs – după prima jumatate de an trăită în România) există o mulțime de similitudini între țările noastre. Le-ați putea enumera? 

E.S. Enkeleda Merkuri : Numirea mea la București, ca și a celorlalți anteriori ambasadori albanezi, are un fundal istoric și emoțional deosebit, datorită legăturilor istorice puternice și strânse care există între cele două țări ale noastre. Începuturile relațiilor albano-române sunt foarte timpurii încă din cele mai vechi timpuri, bazate pe apartenențe geografice și lingvistice etc. Dar momentul lor de vârf în istoria trecută a fost începutul secolului al XX-lea, când Albania și-a declarat independența față de ocupația otomană. ISMAIL QEMALI este fondatorul statului albanez – al cărui nume este asociat un sfârșit și un început în istoria Albaniei: sfârșitul ocupației otomane de secole și începutul libertății și independenței albaneze, la 28 noiembrie 1912.

Ca fondator al Albaniei, acesta intră în rândurile acelor personalități de mare importanță în istoria poporului albanez care i-au schimbat istoria politică;  omul de stat care a fondat statul albanez democrat liberal, care a început guvernarea democratică în viața națională și ca Om, care și-a folosit talentul politic în cele mai demne moduri pentru a îndeplini misiunea de conducere în călătoria independenței țării noastre.

Profit de ocazie pentru a sublinia faptul că nu întâmplător Ismail Qemali și-a început călătoria pentru independența țării noastre de la București, Grand Hotel Continental și-a deschis porțile renașcentiștilor albanezi, invitați de Ismail Qemali din diverse țări europene, să  ia decizia comună de a începe eforturile lor de a separa Albania de Imperiul Otoman și de a obține independența. Consider că următoarele fapte sunt deja bine cunoscute publicului român, dar îmi face plăcere să subliniez că pentru multe elemente subliniate mai sus, poziția Ambasadorului Albaniei în România are un puternic fundal istoric și emoțional. Există și multe alte elemente naționale legate de cele două țări ale noastre, precum imnul național, personalități marcante ale renașterii albaneze și românești care au adus o contribuție remarcabilă ambelor țări, numeroase publicații în limba albaneză, la începutul secolul 20 in București. etc.

Marina Almășan : – Încercăm și un Top succint al locurilor de vizitat? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – ALPII ALBANEI – sunt o continuare a Munților Dinarici, extinzându-se la nordul Albaniei, la vest de Kosovo. Alpii albanezi se extind până la valea Ibrului, cu o lungime de aproximativ 50 km, și de râul Drin ca graniță de sud. Acest grup de munți este format din mai mulți munți: Jezerca este cel mai înalt punct al Alpilor de pe teritoriul albanez cu 2695 m. Alpii sunt abrupți, iar în partea de sus sunt sub formă de câmpie, unde sunt pășuni multe iar iarna se schiază.

BUTRINTI – a fost un vechi oraș si episcopie iliră si mai târziu arberore. Este probabil să fi fost locuit încă din timpuri preistorice. Butrint a fost populat de caonieni, ulterior o colonie romană și o episcopie. Butrint a intrat în declin în Antichitatea târzie, înainte de a fi abandonat în Evul Mediu, după ce un cutremur major a inundat cea mai mare parte a orașului. În prezent, Butrint este unul dintre cele mai mari parcuri arheologice din Albania. Este situat în partea de sud a țării, pe un deal cu vedere la canalul Vivar și are o suprafață de 15 hectare, situată la înălțimi de 30-50 de metri deasupra nivelului mării. Este situat în colțul de sud-est al peninsulei Ksamil.

GJIROKASTRA- este un oraș din sudul Albaniei, ai cărui locuitori se numesc Gjirokastrite. Orașul a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2005, fiind unul dintre puținele exemple supraviețuitoare de orașe comerciale în stil otoman din Balcani.

Gjirokastra, orașul muzeu, este construit pe pante abrupte, cu străzi pietruite și case de piatră, care par a fi construite una peste alta. Acolo se afla bazarul si cel mai vechi castel din Balcani, unde găsim și casele unor figuri celebre din țară, precum cea din copilăria lui Ismail Kadare sau Enver Hoxha, dar și a altor familii locale marcante. Din partea acestui munte se extinde până la marginea râului Drino, care creează o vale foarte frumoasă în partea de est a orașului.

BERATI – oraș muzeu, numit altfel si ca orașul  ferestrelor suprapuse. Este al nouălea cel mai populat oraș din Republica Albania și este situat în sudul țării, la 70 km în linie aeriană la sud de Tirana, traversat de râul Osum și înconjurat de dealuri și munți, unde se remarcă muntele Tomorri, cunoscut ca un Park National.

Astăzi, Berat moștenește 210 obiecte de muzeu, dintre care 150 sunt obiecte ambulante. Dintre acestea, 60 sunt monumente de prima categorie, dintre care se remarcă următoarele: – Castelul, construit pe un deal stâncos în formă de triunghi, cu un perimetru de zid de 1440 m, cu 24 de turnuri și două porți. Cu fundațiile sale ilire, reconstruite de mai multe ori în secolele al VI-lea, al XIII-lea, al XV-lea și al XIX-lea, este astăzi nu doar unul dintre cele mai mari castele locuite, ci și o arhivă de piatră care oferă o varietate de stiluri și contribuții din diferite epoci: iliră, romano-bizantină, albaneză și turcă. Castelul face parte din vechea și frumoasa legendă a lui Tomori și Shpirag.

– Printre edificiile de cult se afla mai multe capiteluri si colonade care dovedesc ca in Berat au existat biserici paleo-crestine din secolele IV-VI (Sfântul Todri). Printre cele mai frumoase biserici construite in secolele XIII-XIV se numără: Sfânta Maria Vllaherna, Sfânta Treime și Sfântul Mihaii. În Berat există și o serie de clădiri de religie islamică, cu valori arhitecturale și artistice remarcabile, precum: biserica helvetică, Moscheea celibatului, Moscheea Plumb etc. Aceste biserici, moschei și alte clădiri urbane, în special ansamblurile din cartierele Mangalem, Kala e Goricë, sunt perlele arhitecturii medievale. Datorita impresiei deosebite create de cartierul Mangalem, Berat mai este numit și orașul ferestrelor suprapuse.

Este de remarcat faptul că Bisericile din Berat sunt decorate cu picturi în stil bizantin și post-bizantin, realizate de diverși artiști din secolele XII-XIV și de maeștrii secolului XVI: Onufri și fiul său Nikola. Catedrala Sf. Maria se remarcă prin catapeteasma, sculptată în lemn placat cu aur, o operă de artă de primă calitate.

KSAMIL: Plaja Mirrors din Ksamil este clasată drept plaja cu cea mai albastră apă din lume. Potrivit unui studiu realizat de „CV Villas”, care a analizat peste 200 de imagini prin satelit ale plajelor din întreaga lume, folosind coduri digitale de culoare, s-a dovedit că plaja Mirrors din Saranda are cea mai întinsă  apă albastră.

Marina Almășan : – Dvs personal, aveți vreun loc preferat?

E.S. Enkeleda Merkuri : – Locul meu preferat este Gjirokastra, nu doar din cauza unicității arhitecturale a acestui oraș, ci și pentru că originea familiei mele vine din Gjirokastra. În amintirile copilăriei mele,  când mergeam la bunicii paterni, am imagini vii cu noi jucându-ne în sokak-urile orașului (străzi înguste pietruite din cartierele vechi ale orașului, ulițe), prietenii bunicii adunându-se și pregătind cafea (cafea neagră), ei prăjeau și  măcinau cafea singuri o puneau la fiert cu flacără mică, în timp ce casa avea un miros extraordinar de cafea. Asociez aromele preparatelor bunicii cu rețetele de gătit din familia mea și astăzi.

Fără să vreau să obosesc mai mult publicul român, pot recomanda mai bine o carte a celebrului scriitor Ismail Kadare intitulată „Cronica unui oraș solid” în care Gjirokastra este descrisă minunat, cu obiceiurile sale vechi, precum și cu istoria, tradițiile acestui oraș. 

Marina Almășan : – Doamne , cât de “apetisant” sună totul și cu câtă patimă vorbiți despre țara dvs! Cred că, într-o existență anterioară, ați fost agent de turism! Spuneți-mi, vă rog, este mâncarea albaneză asemănătoare mâncării românești? Care e mâncarea e preferată și ce ne recomandați, ca turiști, să nu ratăm? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Datorită poziției sale geografice, Albania se remarcă prin combinarea gastronomiei mediteraneene și balcanice. Ca parte a bazinului mediteranean, baza bucătăriei albaneze o reprezintă uleiul de măsline, peștele, citricele și multe fructe. Ca parte a peninsulei Balcanice, meniul bucătăriei albaneze include carne și diverse legume. Din acest motiv, veți găsi o bună parte din preparatele tradiționale albaneze în multe țări ale regiunii balcanice, inclusiv în România : este suficient să amintim mămăliga, sarmale, vinete umplute, (Iman Baialdi), etc.

Da, avem multe alimente asemănătoare, ceea ce este normal, deoarece aparținem geografic aceleiași regiuni, precum și avem aceeași moștenire istorică. O bună parte a listei de preparate similare se găsește în multe țări din Balcani, cu schimbări foarte mici de la țară la țară. De exemplu preparatul vostru tradițional , mămăliga,  este, de asemenea, un preparat albanez, gătit aproape la fel ca la voi, adesea cu brânză sau iaurt etc. Dar într-o parte a Albaniei se prepară și cu miel și se numește Harapaș.

La fel SARMALELE – sarmalele sunt  preparate în același mod în Albania și face parte din lista mâncărurilor tradiționale. La fel sunt și felurile de mâncare cu vinete, păstaie și mazăre, varză sălbatică sau conopidă etc.

    În ceea ce privește specialitățile albaneze, pot sublinia că o specialitate care ar trebui încercată în Albania este TAVE KOSI (tavă de iaurt), care are la bază carne de miel și ouă cu iaurt. Este un preparat care se servește rece vara, dar și caldă iarna. O altă specialitate, în special a zonei centrale a Albaniei, este fărgesa de la Tirana, cu carne de vită sau miel și verdeață: precum și Flija, un preparat tradițional al Tropojei, în zona de nord a Albaniei. După cum am menționat mai sus, felul de mâncare similar cu vițelul albanez este harapashi, (un fel de mâncare tradițională din sudul albanez), precum și tave dheu (tavă de lut sau pământ) cu interior de pui sau miel.

Marina Almășan : – Să trecem la lucruri mai “oficiale”. Care sunt obiectivele principale ale mandatului dvs, de Ambasador în România? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Relațiile dintre cele două țări ale noastre s-au extins și s-au adâncit pe zi ce trece, unde dialogul politic este intens și de nivel înalt. Este suficient să menționăm aici toate întâlnirile desfășurate în cadrul vizitei oficiale a Ministrului pentru Europa și Afaceri Externe al Republicii Albania, dl. Igli Hasani in Bucuresti pe data de 4-5 iunie 2024;  voința politică comună a fost reconfirmata la nivelul președinției țării și de către Președintele dl. Klaus Iohannis, la nivelul Parlamentului, de șeful Comisiei pentru politică externă a Senatului României; la nivel guvernamental de Ministerul Afacerilor Externe și diverși miniștri; și fără îndoială chiar de ministrul Afacerilor Externe, doamna Luminița Odobescu. În prezent acordăm o atenție deosebită dimensiunii economice, care în prezent continuă să fie departe de așteptări, precum și de posibilitățile și capacitățile oferite de cele două țări ale noastre. De asemenea, se acordă prioritate schimburilor academice, științifice și culturale.

Desigur, relațiile noastre nu se limitează doar la contextul bilateral, ci și la cel regional și multilateral; ca două țări cu aceeași afiliere geografică, membri ai multor structuri și organizații regionale și internaționale, unde cooperarea a fost întotdeauna foarte bună, în ceea ce privește implementarea politicilor de bună vecinătate și respectarea actelor internaționale.

Ca două țări partenere în NATO, ne-am angajat împreună în inițiative importante și serioase legate de securitatea și stabilitatea regiunii, a continentului și nu numai. Cu o prezență activă în forurile NATO, Albania este angajată cu forțele militare actuale, chiar si in Romania.

Albania consideră România ca o țară prietenoasă și un avocat puternic în realizarea unuia dintre cele mai importante obiective ale sale în politica externă : aderarea cât mai curând posibil la familia europeană. În acest context, schimbul de experiență și de bune practici este un mecanism care aduce cele două țări și mai aproape de a beneficia reciproc de experiențele celorlalte.

Marina Almășan : – Ați putea numi și câteva din primele dvs acțiuni ca Ambasador? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Numirea mea la București coincide cu începerea zborurilor directe de către două companii low cost cunoscute: Wizz Air și Ryan Air. Aceasta a făcut ca obiectivul principal să fie promovarea Albaniei ca destinație turistică de interes pentru publicul român, și nu numai, ci și ca țară cu multe spații pentru investiții.

În acest context, nu m-am mulțumit doar cu întâlniri cu structurile și agențiile oficiale implicate în turism; dar si cu o campanie promoțională, cu expoziții și evenimente promoționale; să-i expunem turiștilor români cele mai frumoase fotografii din numeroase destinații albaneze: din Alpii Albaniei situați în nordul țării, până la coastele Adriatice și Ionice, precum și râuri și lacuri, parcuri arheologice, muzee etc.

Îmi face plăcere să vă împărtășesc cifrele foarte pozitive venite de la Tirana privind o creștere anuală  semnificativă a turiștilor români, cu 63% mai mult decât în ​​primele șase luni ale anului trecut. Și sunt sigură că în acest punct împărtășim aceeași evaluare că, schimburile turistice și nu numai, sunt cea mai bună ocazie de a ne cunoaște mai bine, de a apropia popoarele și țările noastre și de a lăsa în urmă toate stereotipurile din trecut.

Marina Almășan : – Ma bucur tare mult să aflu asta! Stați să vedeți, după publicarea carții, va exploda numărul de turiști români in Albania! Așa cum v-am spus, parte din acest interviu va fi inclusă și acest nou jurnal de călătorie. Va cer un sfat : ce anume n-ar trebui să lipsească din cartea mea?  

E.S. Enkeleda Merkuri : – Ospitalitatea albaneză. Este unul dintre cele mai importante elemente ale vieții sociale albaneze; albanezii au ospitalitatea sacră și nemărginită, ca element extrem de important și respectat.

Deja face parte din tradiția noastră națională,  ca prietenul să fie bine primit sau să nu fie lăsat afară, pe stradă, fără adăpost, indiferent de circumstanțe.

Este suficient să amintim expresia preferată a albanezilor: “Pâine, sare și inimă bună” – ceea ce înseamnă că ușa albanezului este deschisă chiar și în vremuri și zile grele, oferind din toată inima prietenului său tot ce deține casa. Musafirul este tratat ca un rege. Proprietarul casei îl respectă punându-l în capul  mesei. Musafirul este servit cu cele mai bune lucruri pe care le are.

Cu această expresie „Pâine, sare și inimă bună”, albanezii arată că împart tot ce au, oaspeților. Acesta este un fel de bun venit. De obicei se oferă țuică de casă, care este și o băutură tradițională. Albanezii au obiceiul de a da mâna unii cu alții atunci când se întâlnesc și, în majoritatea cazurilor, să se sărute, în general de patru ori. Albanezii sunt în primul rând un popor comunicativ. Le place să vorbească, să discute și să socializeze și chiar să comunice prin limbajul corpului. Atunci când palma este așezată pe piept, exprimă mulțumiri; în timp ce o atingere ușoară pe umăr înseamnă „noroc”.

Marina Almășan : – Ce frumoase obiceiuri! Parte din ele le-am simțit și văzut cu ochii mei! Haideți să vorbim puțin despre viața dvs în România. Ați găsit aici ceea ce ați așteptat? Cum v-ați acomodat? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – După cum am evidențiat mai sus, pe parcursul carierei mele diplomatice am fost angajată mulți ani în cooperarea regională. Odată cu numirea de la București, după câțiva ani de lucru în Europa Centrală, m-am simțit ca și cum mă întorc acasă. Mi se pare foarte familiar și chiar pot spune că mi-a fost dor de regiune

După primele 3-4 săptămâni, de îndată ce m-am instalat la noul loc de reședință, m-am simțit foarte bine. Intensitatea mare a numeroaselor întâlniri, activități, vizite, delegații între cele două capitale au făcut timpul să zboare foarte repede. Nu pot sa cred ca au trecut deja 8 luni…

Marina Almășan : – Ce locuri ați vizitat? Vi s-a lipit vreunul de suflet? 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Este încă prea devreme să scot în evidență un loc preferat, pentru că, din cauza timpului și a angajamentelor, nu am reușit să vizitez multe orașe sau destinații turistice românești. Dar în ceea ce privește Bucureștiul, îmi este greu să mă limitez la doar unul sau două locuri, fiind un oraș foarte viu, vibrant și are niște spații preferate. Sunteți fără îndoială de acord cu mine ca Lacul Herăstrău este unul dintre cele mai relaxante si atractive locuri din oraș, Calea Victoriei la fel, nu doar pentru istoria si arhitectura minunată, ci si pentru acea plimbare pietonala din weekend. Apoi Palatul Parlamentului, cu toată infrastructura din jur, inclusiv Centrul vechi. La fel, numeroasele parcuri din jurul orașului care conferă Bucureștiului un farmec și o frumusețe aparte.

Marina Almășan : – Care a fost primul lucru pe care l-ați cumpărat dintr-un magazin din România?

E.S. Enkeleda Merkuri : – Am ajuns în București pe 12 decembrie 2023 din Bratislava, unde a trebuit să mă întorc, ca să petrec sărbătorile de Anul Nou. 

La Otopeni, înainte de zbor, am cumpărat niște suveniruri, farfurii și căni cu design tradițional românesc pentru prietenii și colegii mei din Slovacia, cărora le-au  placut  foarte mult.

Marina Almășan : – Mă bucur că vă place “orașul dvs adoptiv”! Iată că am ajuns la finalul interviului – pentru care vă mulțumesc din suflet. Știți, eu sunt pasionată de proverbe si vorbe de duh. Haideți să încheiem dialogul nostru cu o astfel de vorbă de duh sau un proverb! 

E.S. Enkeleda Merkuri : – Aș dori să vă învăț mai întâi un salut inedit în albaneză : “Tungjatjeta!” Înseamnă “viață lungă!” – care este primul cuvânt de salut, rostit atunci când întâlnești pe cineva. Astăzi a fost înlocuit cu cuvântul de salut – Bună ziua. Odată cu evoluția limbajului, din cauza economiei de cuvinte și , introducerii de neologisme, nu se folosește prea mult. Dar nu am auzit cuvântul “tungjatjeta” în nicio altă limbă – “a avea o viață lungă”. Poate doar în unele zone din Albania ( unde exista  dialectul gegerisht (gheg) al limbii albaneze)  îl mai folosesc…

Pentru mine, este una dintre cele mai frumoase cuvinte de salut în albaneză. Iată și un gand frumos, aparținând Maicii Tereza : „A iubi înseamnă a face lucruri mărunte cu mare dragoste.” Maica Tereza

Marina Almășan : –  “Tungjatjeta” vă voi spune și eu în final și vă mulțumesc mult pentru interviu! 

Care este specialitatea ta românească preferată și care sunt preparatele albaneze pe care un turist nu ar trebui să le rateze?

Personal, prefer mai mult Tochitura românească și Ardei Umpluți:)

Sursa: FemeiDe10.Ro

GALERIE FOTO