În vremuri de criză precum cea prin care trecem nu este deloc de bun augur să schimbe normele fiscale. Nu este rațional, economic rațional, să schimbe normele fiscale când tot ce vedem în jur nu îndeamnă la prudență. Înainte de a schimba fundamental Codul fiscal în sensul modării cotelor de impozitare (eg venit, deocamdată) trebuie să vedem cum acum. „Prea multe privilegii (fiscal - n.red.)“, Spune Pogonaru și adaugă: „Privim la impozitarea veniturilor salariale, dar la impozitarea capitalului nu ne uităm, la impozitul veniturilor pe Bursă nu ne uităm”?
Este cumva ciudat să-i auzi pe oamenii de afaceri de top cerând „coerență morală”. Și aproape șocant să-l auzi pe unul spunând că „secretara mea plătește mai mult impozit decât cel mai de lux restaurant din centrul vechi al Bucureștiului”. Aceste lucruri trebuie rezolvate în primul rând, spune Florin Pogonaru. Sunt prea multe privilegii fiscale, adaugă el.
„Nu am nimic împotriva cotei progresive de impozitare. Dar modificari de asa amploare nu se fac in vremuri de criza. Vreţi mai mulţi bani la buget? Atunci reevaluaţi privilegiile fiscale. Când vremurile se vor calma, putem vorbi și de cota progresivă de impozitare. Acum? Ca să Gestionezi cota progresivă trebuie să angajezi oameni. Și este posibil ca plata acestor oameni să fie egală, dacă nu mai mare decât să câștige bugetul în urma acestor măsuri”, spune Pogonaru. Soluţia cea mai îndemână este ca toată lumea să plătească, spune Ionuţ Dumitru, economist-şef at Raiffeisen Bank.
„Cota unică versus cotă progresivă? Subiectul nu este usor. Avem astăzi o cotă unică pe venituri de 10%, cea mai mică din Europa. Este aparent foarte mică. La salariul mediu pe economie este aproape de nivelul din UE. La salariile mari ea este sub media Uniunii, este drept. Să taxăm mai mult pentru a aduce mai mulți bani în buget? Problema noastră că noi nu avem prea mulți oameni bogați. Iar o majorare de taxe pe venit ar lovi exact în clasa de mijloc ". În plus nu este limpede deloc ce taxezi. Un venit salarial? Globalizezi veniturile? De ce nu privim la sistemul nostru fiscal, să-l reparăm, înainte de a nu decide dacă merită să-l păstrăm sau să-l modificăm din temelii? - spune Dumitru.„Înainte de a cere un sistem
Adică: și cu această cotă unică și fără ea povestea stă așa: unii plătesc, iar alții nu. Unii plătesc impozite statului de 43% și alții de 3%. "
Toată lumea trebuie să plătească la fel. Nişele fiscale trebuie, pe cât posibil, închise. Şi apoi putem vorbi şi de altele, spune Dumitru.
Pro cota progresivă
► Oamenii cu venituri mai mici vor crede că se face puțină „dreptate socială”. Pentru că societatea este a tuturor și nu este drept ca cel cu venituri mari să plătească aceleași impozite ca cel cu venituri mici, dacă nu cumva mai puțin, deși circulă pe aceleași drumuri construite din banii tuturor.
► Ipotetic, este posibil ca veniturile statului să crească, deși nimeni nu a făcut o analiză în acest sens.
► Ne-am alinia la UE, unde majoritatea statelor folosesc impozitul progresiv al veniturilor și nu cota unică.
Pro cota unică
► Este mai ușor de administrat. Cota progresivă prespune angajarea a mii de oameni și nu este clar dacă nu cumva plata lor întrece banii strânși de pe urma cotei progresive.
► Datele istorice ale Finanțelor arată că veniturile statului, ca procent din PIB, nu sunt mai mari în vremea în care aveam cotă progresivă, decât după ce am introdus cota unică. Doar că, după introducerea cotei unice, bataia de cap a contribubilului în raport cu Fiscul s-a mai redus.
► „Mutatis mutandis” - „schimbă ceea ce este de schimbat” - spuneau romanii. Este de schimbat cota unică? Nimeni nu a adus argumente convingătoare pentru schimbare, până acum.
