La începutul secolului XX, când Albania încă nu își kishte câștigat independența și era un tărâm misterios pentru mulți europeni, o serie de cercetători, etnografi și albanologi din țările vecine și nu numai au început să exploreze această țară bogată în cultură, istorie și frumuseți naturale. Unul dintre aceștia a fost Constantin N. Burileanu, un intelectual și cercetător român, care a vizitat Albania în anii 1904–1905, lăsând în urmă o serie de impresii profunde care astăzi ne ajută să înțelegem mai bine imaginea Albaniei în ochii unui intelectual străin.

Cine a fost Constantin Burileanu?

Constantin N. Burileanu (1865–1928) a fost un cercetător, inginer militar și personalitate marcantă a României, cu interese vaste în domeniul geografiei, istoriei și culturii. A fost cunoscut nu doar pentru contribuțiile sale în domeniul tehnic și militar, ci și pentru observațiile sale etnografice și culturale în regiunile balcanice. Prietenia sa cu cunoscutul albanolog italian Antonio Baldacci a influențat extinderea interesului lui Burileanu pentru lumea albaneză, determinându-l să pornească într-o călătorie de explorare în Albania.

Călătoria în Albania (1904–1905)

În timpul șederii sale în Albania, Burileanu a călătorit în mai multe zone ale țării, inclusiv în Korça, Pogradec și regiunile învecinate, observând îndeaproape viața de zi cu zi a albanezilor, structura socială, obiceiurile și natura nealterată care caracteriza acest teritoriu.

Unul dintre momentele cele mai memorabile ale acestei călătorii a fost atunci când Burileanu, coborând din Korça spre Pogradec, a fost profund impresionat de priveliștea care i s-a deschis în față: Lacul Ohrid. Fascinat de frumusețea acestui peisaj rar, el a scris cu emoție:

„Oh! Cum este posibil ca întreaga Albanie să nu vină să se adune aici, pe malurile lacului!”

Această expresie sintetizează poetic sentimentul de profundă admirație provocat de acest loc: o împletire între splendoarea naturală și un apel spiritual către aprecierea acestei comori unice.

Impresii și impactul observațiilor sale

Burileanu nu era doar un simplu turist curios, ci un observator atent. El îi privea pe albanezi cu admirație pentru rezistența lor, ospitalitatea și puternicul simț al identității naționale, păstrat chiar și în condiții dificile. În notițele sale se regăsesc, de asemenea:

• Structura tradițională a familiei albaneze, cu rolul dominant al bărbatului, dar și cu respectul profund față de vârstnici;

• Diferențele regionale, între sud și nord, pe care le descria cu grijă și respect;

• Patrimoniul cultural și obiceiurile locale, incluzând elemente ale culturii materiale, portului popular și credințelor tradiționale.

El afirma că albanezii aveau o identitate cristalizată, și vedea în ei un potențial puternic de a se dezvolta ca națiune independentă – o opinie împărtășită și de Antonio Baldacci în scrierile sale.

Surse și importanța istorică

Notele și reflecțiile lui Constantin Burileanu au fost păstrate și sunt menționate în mai multe studii moderne, inclusiv în lucrări publicate în limbile franceză și română privind percepția Albaniei în relatările de călătorie din secolele XIX–XX (ex. academia.edu). Ele rămân o comoară documentară valoroasă pentru cercetătorii contemporani care caută să reconstruiască imaginea Albaniei în ochii elitei intelectuale europene de dinainte de independența din 1912.